[AUTO/MOTO] REPORTAJ: Am trecut prin vânt, prin ploaie și am ajuns la reprezentanțele Cupra Garage din București

[Optimus Prime 174]

În ultima zi a aventurii noastre cu Ateca, primul model din istoria brandului Cupra, am pornit din Timișoara înapoi spre casă, spre București. Acolo am vizitat ultimele două reprezentanțe Cupra Garage din țara noastră. Ultimele, dar cu siguranță nu cele din urmă.

 

În urmă cu trei zile porneam într-o aventură de peste 1.100 de kilometri pentru a descoperi cele patru reprezentanțe Cupra Garage din România. Partenerul nostru de drum a fost chiar Cupra Ateca, primul model care a purtat sigla constructorului din Martorell în era modernă.

De ce era modernă? Pentru că istoria Cupra începea în 1996, dar de-abia în 2018 a devenit un brand de sine stătător. Exemplarul condus de noi a fost un Ateca facelift, echipat cu motorul de 1.5 litri și 150 de cai putere. Cu siguranță favoritul publicului.

În prima zi am vizitat showroom-ul Cupra Garage din Brașov, un dealer care tocmai se pregătește să sărbătorească 25 de ani de activitate. A fost chiar primul showroom Seat din România.

Apoi, pe o ploaie torențială ne-am îndreptat către Timișoara, acolo unde aveam să facem cunoștință cu ospitalitatea bănățeană, dar și cu cea de-a doua reprezentanță Cupra Garage din turul nostru.

Până aici, aventura noastră a fost plină de provocări, majoritatea fiind cauzate de condițiile meteo deloc prietenoase. Pe drum, am vizitat, însă, mai multe locuri emblematice, care ne-au ajutat să spargem atmosfera monotonă de septembrie. Deși calendarul zice altceva.

Spre exemplu, mănăstirea Cârța, un loc care i-a fascinat atât de mult pe cei de la Hollywood încât au decis să filmeze aici pelicula horror The Nun. Cu ploaia care cădea necontenit, atmosfera părea chiar desprinsă din filmele horror.

Apoi a urmat o porțiune de drum, până la Bâlea Cascadă, care ne-a dat ocazia să "alergăm", atât cât ne-a permis asfaltul ud, cei 150 de cai putere ai lui Cupra Ateca. Pentru că pe lângă vizitarea reprezentanțelor Cupra Garage din România, aventura noastră a fost și despre condus, mai exact despre experiența la drum lung cu o Cupra Ateca facelift.

Dar, după ce am derulat toate aceste experiențe, a venit timpul să încărcăm din nou bagajele în portbagajul mașinii care, apropo, are un volum de 510 litri cu toate scaunele în poziție normală. A urmat ultima etapă a aventurii noastre. Drumul de întoarcere.

Până la București am mai făcut câteva opriri, după cum îți voi povesti în rândurile care urmează.

ETERNA VALEA OLTULUI

Dacă la dus am înfruntat Valea Prahovei, la întoarcere am decis să schimbăm peisajul și să ne alăturăm traficului de pe Valea Oltului. Știind ce ne așteaptă, am conectat telefonul mobil la sistemul multimedia al mașinii, am introdus Bucureștiul ca destinație și am verificat prognoza meteo.

545 de kilometri, aproape 7 ore de condus și cer înnorat. Fără ploaie. Cam așa arăta planul nostru pentru ziua a treia. Ce-i drept, când am pornit din Timișoara, cerul era, într-adevăr, de un gri cenușiu. Dar, cum și Busu' se mai înșală câteodată, ploaia torențială a revenit rapid în viața noastră.

Dacă tot ne-a însoțit aproape tot drumul de la București la Timișoara, de ce să nu o facă și la întors?

Da, ajungi mai repede la Viena decât la București, din capitala Banatului. Și sunt tot cam atâția kilometri.

 

Dar, pentru moment, nu ne făceam griji, pentru că autostrada care ne poartă spre Sibiu se află chiar la marginea Timișoarei, deci părăsești rapid orașul.

 

Am setat pilotul automat pe o viteză corespunzătoare și ne-am așezat comod în scaun. De relaxat nici nu se putea vorbi, având în vedere ploaia torențială care nu dădea semne că se va opri în viitorul foarte apropiat.

VIZITĂ LA MARELE CANION DE LÂNGĂ SEBEȘ

După aproape două ore de condus, printre ștergătoarele care mai aveau puțin și își dădeau demisia, am zărit un loc unde știam sigur că trebuie să ne oprim. Este vorba despre Râpa Roșie, parcă un mic colț din Marele Canion, cu stânci de o culoare roșiatică, aflat la o aruncătură de băț de Sebeș.

Cu siguranță l-ai văzut și tu de fiecare dată când ai trecut pe acolo. Data viitoare, dacă nu plouă, desigur, te sfătuiesc să oprești. Cobori de pe autostradă și mai trebuie să conduci cam 15-20 de minute pe un drum de pământ, printre lanurile de porumb și stânele de oi.

Nu ai nevoie, neaparat, de o mașină cu tracțiune integrală. Până la urmă nici mașina noastră nu avea. Dar, cu siguranță, te ajută dacă ai o gardă la sol ceva mai ridicată: 19 centimetri este suficient. Pe încercate.

Ajunși aproape de peretele imens, aproape vertical, am coborât din mașină pentru a ne minuna de această frumusețe a naturii. Râpa Roșie s-a format prin eroziunea produsă de un torent în depozitele sedimentare, compuse, cu precădere, din alternanțe de argile roșii cu gresii cenușii și roșii. De aici culoarea roșiatică.

De-a lungul timpului, apele au săpat cute adânci în versant, iar, la baza lui, torenții au creat un relief care își modifică aspectul și dimensiunile atunci când plouă abundent.

După ce am imortalizat acest loc superb, atât cât ne-a permis timpul și condițiile meteo, am urcat din nou în mașină și ne-am îndreptat spre Sibiu. Kilometrii până la destinația finală, arătați pe sistemul de navigație, scădeau, dar timpul creștea semnificativ.

CUPRA ATECA, SIBIU. SIBIU, CUPRA ATECA

Nu prea conta, pentru că trebuia să îi facem cunoștință lui Cupra Ateca facelift cu străzile înguste, acoperite cu piatră cubică, ale Sibiului vechi. Și dacă tot eram aproape, de ce să nu urcăm până la Păltiniș? Zis și făcut.

Sursa >https://www.automarket.ro